Unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din România – Peștera Ialomiței sau Peștera Schitul Ialomiței sau Ialomicioarei este situată pe culmea sud-estică a muntelui Bătrâna din Masivul Bucegi pe versantul drept al Cheilor Peșterii, la 1.530 m altitudine și la 10 km aval de izvoarele Ialomiței. Cavitatea a fost săpată în calcarele jurasic-superioare ale masivului Bătrâna de pârâul Horoaba, un afluent al Ialomiței, potrivit volumului ”Enciclopedia Geografică a României” (ediția a III-a, 2002).
Peștera Ialomiței este o peșteră mare, cu o lungime de 804 m, ce prezintă galerii fosile și active, fiind dispusă pe două etaje, potrivit volumului ”Peșteri din România” (1976). Intrarea, orientată spre est, are dimensiuni impunătoare — 40 m lățime și 20 m înălțime. Până în punctul Pasajul aflat la cca 30 m de la intrarea în peșteră, galeria păstrează dimensiunile portalului fiind cunoscută sub denumirea de Grota lui Mihnea Vodă. Printr-un culoar larg de 1-2 m și înalt de 1,5-2 m se face trecerea într-o primă sală numită ”Bolta lui Decebal”, puternic ascendentă spre vest. De aici, se urcă pe scări o galerie lungă de 60 m până La Răspântie, de unde se poate coborî în dreapta într-o mică sală, drumul intersectându-se cu traseul pârâului din subteran.
Urmând direcția principală se ajunge în Grota Urșilor, un imens gol subteran lung de 75 m și lat de 30-40 m, în care blocuri de calcar prăbușite din tavan acoperă în întregime planșeul. Cavitatea a fost denumită astfel datorită numeroaselor schelete de urs de peșteră (Ursus spelaeus) descoperite aici. Din Grota Urșilor se coboară spre vest și se urmează din noul cursul râului subteran, care vine pe o galerie strâmtă și înaltă, pe o distanță de numai 20 m. Se continuă drumul pe o galerie seacă până La Altar. Printr-o deschidere de dimensiuni reduse se intră într-o galerie largă de 12-15 m, inițial ascendentă, apoi orizontală, care se termină după 45 m într-o fundătură. Descoperirea mai târzie a acestui sector terminal, precum și dificultățile de pătrundere au contribuit la o mai bună păstrare a concrețiunilor existente. O altă galerie greu de parcurs care se deschide în peretele nordic conduce în etajul inferior, situat cu 9 m mai jos și scăldat de apa pârâului subteran pe o lungime de 80 m.
Potrivit sursei aminte mai sus, peștera a fost vizitată încă de la începutul secolului al XVI-lea, aici Mihnea Vodă (cel Rău) găsind adăpost în pribegia sa spre Transilvania (1510). În secolul al XVIII-lea, călugării Mănăstirii Sinaia au întemeiat un mic schit sub bolta de la intrarea în peșteră, care a fost distrus în 1962 de un incendiu. După 1993 s-a construit o nouă biserică și un complex de chilii, potrivit ghidulmuzeelor.cimec.ro.
Prima mențiune bibliografică a fost făcută de I. Kleinlauf în 1793, într-o lucrare având ca subiect peșterile din Transilvania. Ulterior, o serie de autori străini menționează această peșteră în diferite lucrări despre Transilvania, iar ”Societatea carpatină” din Sinaia a executat, în 1896, lucrări menite să ușureze accesul în galeriile mai îndepărtate ale peșterii prin lărgirea zonei Pasajul. Prima descriere completă a peșterii au dat-o I. Popovici-Hațeg și I. Sângeorzan în 1897. Primele cercetări de speologie au fost efectuate de M. Șerban și I. Viehmann în 1953, când s-a executat și primul plan de detaliu al galeriilor.
Peștera Ialomiței este o peșteră caldă (9-12 grade Celsius) și umedă (85-100%), cu faună obișnuită, între care se remarcă prezența unei specii troglofile de coleoptere (Duvalius procerus) răspândită în afara peșterii, pe munții din jur, se consemnează în volumul ”Enciclopedia Geografică a României” (ediția a III-a, 2002).
Cea mai vizitată peșteră din Munții Bucegi a fost închisă în 2014 și redeschisă un an mai târziu, după o serie de lucrări de reabilitare, în cadrul cărora a fost modernizată aleea de acces la peșteră, căile de acces în interior, au fost refăcute instalațiile electrice și a fost amenajat un punct de informare turistică. La intrarea în peșteră a fost instalată o scenă pentru oficierea de slujbe sau pentru susținerea unor concerte.
Peștera Ialomiței se află în Parcul Natural Bucegi ce acoperă o suprafață de 32 497 ha, fiind una dintre cele 27 de arii protejate din România, potrivit www.bucegipark.ro.
Munții Bucegi sunt situați în vestul Văii Prahova, sudul depresiunii Țara Bârsei și strâns legați spre vest de Munții Leaota, constituind prin poziția și pitorescul lor, unul dintre masivele muntoase cele mai frecventate de turiști. AGERPRES
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.