Muzeul Național al Poliției Române

Divertisment

Singurul muzeu cu acest profil din țara noastră, Muzeul Poliției Române, se află în Târgoviște – oraș reședință domnească și capitală a Țării Românești – județul Dâmbovița. Amplasat pe Calea Domnească din localitate, în apropierea zidurilor cetății și a Turnului Chindiei, acesta adăpostește o bogată colecție de uniforme, arme și documente din istoria de peste un secol și jumătate a Poliției Române.

Muzeul este găzduit de ”Casa coconilor” o clădire cu valoare istorică construită în anul 1701 ce a aparținut fiilor domnitorului Constantin Brâncoveanu. De-a lungul timpului aici a funcționat o școală, Ocârmuirea județului, a servit ca locuință unui inginer topometru austriac, a fost sediul Direcției Județene de Muncă și Protecție Socială Dâmbovița.

Clădirea a fost refăcută în stil neoclasic între anii 1867 și 1893, iar în anul 2000 a fost concesionată organizației internaționale IPA (International Police Association) — secția română, pentru a găzdui muzeul Poliției Române.

La 7 iulie 2000, într-o atmosferă de mare sărbătoare, Muzeul Național al Poliției Române și-a deschis porțile publicului. Expoziția a fost amenajată la etajul acestei clădiri în cele șase camere, dispuse de-o parte și de alta a unui hol lung. Sălile muzeului adăpostesc bogate colecții de heraldică, uniforme și echipament, documente și obiecte din istoria Poliției și Jandarmeriei Române, dar și o impresionantă colecție de uniforme și însemne polițienești din întreaga lume. 

Prima sală expune cele mai vechi uniforme ale poliției, din perioada celor două țări române — Țara Românească și Moldova — precum și documente ce atestă existența instituției. Instituția polițienească în acea perioadă, prima instituție polițienească consemnată de documentele istoriei, se numea Agia. Aceasta avea în subordine importante efective militare care participau la apărarea țării și a fost condusă de personalități marcante ale vremii precum Neagoe Basarab, Mihai Viteazu, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Primele uniforme polițienești au fost confecționate după model oriental, influența venită fiind din zone precum Turcia, Albania sau Serbia. În anul 1830 a apărut un regulament comun celor două țări prin care se înființau primele formații de pază și de ordine în orașele principale și în târguri, cu numele de Poliție, iar uniforma acestora a devenit obligatorie fiind confecționată sau cumpărată cu resurse proprii. 

Proiectul primelor uniforme moderne ale dorobanților de poliție din Țara Românească a fost realizat în anul 1832 sub directa îndrumare a generalului rus Pavel Kiseleff, comandantul trupelor de ocupație din cele două principate. Erau două tipuri principale de uniforme, una pentru ”Poliția administrativă”, iar cealaltă pentru ”Poliția judecătorească”. Uniformele erau compuse din: ceacou ornat în față cu vulturul Țării Românești, mondir-frac din postav bleumarin cu guler și manșete în culorile distinctive ale specialității respective, pantaloni din postav gri cu vipușcă de culoare distinctivă. Uniformele difereau între ele prin culoarea gulerului și a manșetelor mundirului, precum și a accesoriilor din metal — guler și manșete roșii cu nasturi argintii la ”Poliția administrativă” și guler și manșete albastru-deschis cu nasturi aurii la ”Poliția judecătorească”.

Mai târziu, în anul 1850, domnitorul Barbu Știrbei a schimbat regulamentul polițienesc și odată cu el și uniformele care au căpătat specific românesc fiind extrem de simple, putând fi confecționate oriunde și erau formate din: tunică neagră din postav, cu guler, manșete și epoleți din postav verde, nasturi din metal galben, pantaloni din dimie albă, cizme negre, brâu din postav verde și căciulă (model caucazian) cu calotă din postav verde, cu  bordură din blană neagră. 

În a doua sală a muzeului sunt etalate uniforme din perioada interbelică, o perioadă înfloritoare a Poliției Române. Aceste uniforme nu sunt autentice, fiind confecționate după fotografiile și atestatele documentare rămase din acea perioadă. De asemenea sunt expuse arme albe, cu tăiș, dar și arme de foc, puști și pistoale folosite în perioada dintre cele două Războaie Mondiale. Uniformele ofițerilor de poliție din acea vreme erau compuse din: sacou încheiat la două rânduri de nasturi, vestă și pantaloni de culoare gri, cămașă albă, cravată neagră, șapcă model marină militară, având stema statului încadrată de o cunună brodată de frunze de stejar. La ținuta de ceremonie, prefecții și inspectorii de poliție erau obligați să poarte: frac negru, joben, ghete de lac, cravată neagră, mănuși albe (la ținuta de doliu  mănuși negre), și eșarfă tricoloră din mătase, cu ciucuri din fir, încinsă peste vestă. Ceilalți ofițeri de poliție purtau, în aceste situații, ținuta obișnuită cu guler și manșete tari și mănuși albe. În 1929 prin, prin Legea de organizare a Poliției s-a stabilit o distincție clară între ”Poliția urbană” formată de organele Poliției Generale a Statului  și de Corpul Gardienilor Publici, și ”Poliția rurală”. Uniforma gardienilor publici era de culoare maro, constând în veston-tunică cu guler, încheiat la un rând de nasturi, având câte două buzunare prevăzute cu clape acoladate, la piept și laterale, având petlițe roșii, pantalon lung, șapcă cu stema țării încadrată de o cununa din frunze de stejar. 

Cea de-a treia sală este dedicată uniformelor de Miliție, cu o puternică influență rusească, având în vedere că după anul 1947 Poliția a trecut la denumirea de Miliție, înființată pentru ”menținerea ordinii publice pe teritoriul țării, asigurarea muncii pașnice, securității personale a cetățenilor și apărarea bunurilor statului și ale poporului”. Uniformele aveau culoare gri și erau compuse din cămașă bleu, cu veston cu guler și revere, încheiat cu un rând de nasturi, pantaloni lungi, caschetă cu stema României comuniste și pantofi sau cizme. Aceste uniforme au fost purtate până în anul 1990. Tot în această sală mai se regăsesc bustul din bronz și diferite obiecte personale ale celui mai mare criminalist român, Dumitru Ceacanica.

În cea de-a patra sală sunt expuse uniforme din perioada contemporană. După anul 1990, când s-a înființat Poliția Română, uniforma a fost schimbată în: sacou de culoare albastră, pantaloni bleumarin, cămașă albă, cravată neagră, pantofi negri și caschetă bleumarin. Acest tip de uniformă a suferit modificări în anul 2002, principalele fiind: vestonul negru cu două rânduri de nasturi pentru ținuta de oraș sau culoarea gri pentru ținuta de serviciu și stema statului (din anul 1928) pe caschetă. Totodată, în această sală poate fi admirată o uniformă de paradă, din piele precum și o motocicletă a Poliției Rutiere. 

Ultimele două săli expoziționale sunt dedicate uniformelor și caschetelor polițiștilor din mai multe țări. Cele mai multe dintre exponatele impresionantei colecții sunt donații personale ale unui polițist neamț impresionat de acest muzeu, iar altele sunt adunate din vizitele oficiale ale polițiștilor români care au făcut schimb de suveniruri. Printre acestea se numără plachete și fanioane realizate la diferite evenimente internaționale la care au participat polițiștii români.

Pe holul muzeului pot fi vizionate o expoziție de arme de foc și o expoziție a stemelor avute de țara noastră de-a lungul timpului, dar și expoziția temporară ”Școlile de Poliție din țara noastră”, ce ilustrează aspecte din cadrul instituțiilor de învățământ din România care pregătesc viitorii polițiști: Școala de Agenți de Poliție ”Vasile Lascăr” Câmpina, Școala de Agenți de Poliție ”Septimiu Mureșan” Cluj și Academia de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza” București.

Importantă instituție a statului contemporan, Poliția, având are rădăcini în istorie, pentru că a apărut încă din perioada primei organizări statale și s-a dezvoltat în mod continuu devenind în epoca renașterii instituția principală în asigurarea ordinii interne în mai toate țările.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.