Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni

Divertisment

Amplasat pe strada Justiției, nr. 7 din Târgoviște, județul Dâmbovița, lângă malul Iazului Morilor, Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni este găzduit de casa în care a trăit, a visat și a creat scriitorul Ioan Alexandru Brătescu-Voinești.

Muzeul a fost inaugurat la 30 decembrie 1968 în această casă construită între anii 1897-1898, „…un roman de toată frumusețea”, după cum mărturisea însuși scriitorul într-o epistolă adresată mentorului său Titu Maiorescu: „… În anul în care n-am scris mi-am făcut o casă ca un colț de rai, parc, grădină de pomi fructiferi, grădină de zarzavat. Din tinda de unde vă scriu, se vede toată valea Ialomiței. Sute de nuanțe de verde, de albastru și violet și, deasupra dealurilor, coamele munților albe de zăpadă. Casa mea e un roman de toată frumusețea”. Această casă a fost locuită de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești și familia sa, până în anul 1916, apoi, în anul 1925 a fost vândută doctorului Oprescu, directorul Spitalului Județean, care a păstrat atât distribuția încăperilor, cât și citatele latinești de pe pereții casei precum — „Felix qui potest vivere procul negotiis” (Ferice de cel ce poate trăi departe de afaceri). Singurele reparații au fost efectuate în anul 1928, când a fost extinsă terasa și i s-a adăugat etajul. 

Structurat pe mai multe secțiuni, acest lăcaș de cultură ne introduce în atmosfera Evului Mediu când orașul Târgoviște era primul centru cultural al țării.

Regăsim aici prima mare realizare târgovișteană „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” — o redactare a literaturii parenetice de tip bizantin; cronica lui Balthazar Walther „Scurtă și adevărată descriere a faptelor săvârșite de Ioan Mihai, domnitorul Țării Românești, preastrălucitul, preamăritul și preaviteazul…”; sau poemul „Vitejiile prea piosului și prea viteazului Mihai Voievod” (Veneția, 1785) al lui Stavrinos scris în limba greacă; precum și traduceri ale umanistului Udriște Năsturel, sau poeme ale lui Petru Cercel. 

Galeria scriitorilor târgovișteni este deschisă de Ienăchiță Văcărescu „părintele gramaticii românești”, cum îl numea Heliade Rădulescu, autorul vestitului Testament: „Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbei românești/Ș-a patriei cinstire”. Fiii săi, Nicolae și Alecu Văcărescu, și mai târziu nepoata sa, Elena Văcărescu, au dus mai departe testamentul și au lăsat urmașilor valoroasele lor creații literare și o părticică din viața lor, oglindită în manuscrise fotografii și scrisori etalate în muzeu. Reprezentative sunt câteva dintre scrierile poetei Elena Văcărescu — membră a Academiei Franceze și membră de onoare a Academiei Române: „Le jardin passione”, „Amor vincit”, romanul „Rada” și piesa de teatru „Cobzarul”. 

O altă secțiune a muzeului este destinată scriitorilor pașoptiști — Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Ion Ghica — cei care au luptat să facă din orașul Târgoviște simbolul înălțării și al gloriei românești. Spațiul dedicat acestora este ilustrat de opere literare, dar și de obiecte personale ce le-au aparținut precum: fotografii, scrisori, ceasul de masă al lui Vasile Cârlova, secretariul și lira lui Ion Heliade Rădulescu.

Una dintre sălile muzeului găzduiește mărturii ale vieții și activității literare ale Smarandei Gheorghiu, „Maica Smara” cum o numea poetul Mihai Eminescu. Aici se regăsesc opera literară lăsată prin testament târgoviștenilor precum și o parte dintre obiectele ei dragi: mătăniile, lornionul, măsuța de toaletă, tablouri și frumosul ei costum popular pe care îl purta deseori cu mândrie. Tot în această sală pot fi văzute fotografii ale lui Caragiale sau Vlahuț, cei doi scriitori ocupând un loc binemeritat în muzeu.

Ultimele două săli ale muzeului sunt rezervate prezentării vieții și activității scriitorului Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, cel care a conturat cu o deosebită măiestrie artistică locuri, oameni și fapte din Târgoviște de la sfârșitul secolului trecut. Una dintre săli înfățișează camera sa de lucru, amintind de momentele petrecute de scriitor împreună cu familia și prietenii săi, de clipele de inspirație când a scris „Privighetoarea”, „Moartea lui Castor”, „Puiul”. În cea de a doua sală se află obiectele personale ale scriitorului: scrisori, fotografii, mobilier, cărți și tablouri, un violoncel. În bibliotecă găsim numeroase cărți de filosofie, știință și literatură, multe cu autografe sau conținând însemnările sale de lector, alături de bustul de bronz al său.

De asemenea, în curtea muzeului se găsește și astăzi un tei sădit de scriitor în anul 1903. 
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni prezintă vizitatorului, ediții princeps, corespondență, mobilier de epocă, obiecte cu caracter memorial, artă plastică, fotografii care vin să ilustreze în mod fericit talentul scriitoricesc, frământările oamenilor de cultură de pe aceste meleaguri.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *